parfumier

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din parfum.

Pronunție

  • AFI: /par.fu.mi'er/


Substantiv


Declinarea substantivului
parfumier
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ parfumier parfumieri
Articulat parfumierul parfumierii
Genitiv-Dativ parfumierului parfumierilor
Vocativ parfumierule parfumierilor
  1. persoană care vinde parfumuri sau produse de parfumerie ori care lucrează la producerea parfumurilor.


Traduceri

Referințe