patrie
De la Wikţionar, dicţionarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din lat. patria. Cf. fr. patrie.
Pronunţie
Substantiv
| Declinarea substantivului patrie |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | patrie | patrii |
| Articulat | patria | patriile |
| Dativ-Genitiv | patriei | patriilor |
| Vocativ | patrio | patriilor |
- mediu politic, social şi cultural în care îşi desfăşoară viaţa şi lupta fiecare popor; teritoriu locuit de un popor; ţară în care s-a născut cineva şi al cărei cetăţean este.
- Să ne apărăm patria.
- oraşul, satul, regiunea în care s-a născut cineva; pământ natal, loc de baştină.
- ţară în care cineva se stabileşte definitiv, fără să-i aparţină ca origine, dar fiind recunoscut ca cetăţean al ei.
- loc de origine a unei idei, a unui curent etc.
- Patria teoriei atracţiei universale este Anglia.
- loc, climat propice dezvoltării cuiva sau a ceva.
Sinonime
Cuvinte derivate
Expresii
- Patrie-mamă (sau -mumă) = ţară din care s-a desprins o altă ţară, o provincie etc., care este legată de prima prin unitate naţională, de limbă, cultură, etc.
Traduceri
loc de baştină; pământ natal
|
|
Referinţe
franceză
(Français)
Etimologie
Pronunţie
- AFI: /pa.tʁi/ pl. /pa.tʁi/
Substantiv
patrie f., patries pl.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
- apatride
- expatrier, expatrié, expatriation
- patriarche, patriarcat, patriarchie
- père
- rapatriement, rapatrier
