pecete

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din slavă pečatĩ.

Pronunție

  • AFI: /'pe.ʧe.te/


Substantiv


Declinarea substantivului
pecete
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pecete peceți
Articulat pecetea pecețile
Genitiv-Dativ peceții peceților
Vocativ peceteo peceților
  1. placă (de metal) cu mâner sau montată pe un inel, pe a cărei suprafață este gravată o monogramă, o emblemă etc. și care, aplicată pe ceară roșie sau cu tuș pe un act, pe o scrisoare sau pe un colet, dă acestora caracter de autenticitate și de integritate; p. ext. ștampilă.
  2. ceară roșie sau bucată de plumb (care se aplică sau care se leagă de un document, de un pachet) pe care se imprimă, prin apăsare, o pecete; semn imprimat prin aplicarea unei peceți pe un document, pe un obiect etc., sigiliu.
  3. (fig.) semn caracteristic, trăsătură specifică, distinctivă; amprentă, marcă, întipărire, urmă; (p. spec.) stigmat.
  4. (înv. și reg.) aprobare, rezoluție sau ordin în scris, întărit cu o pecete.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii

  • Închis (sau ferecat) cu șapte peceți = cu neputință de aflat; de nepătruns; interzis, oprit


Traduceri

Referințe