pecetlui
română
Etimologie
Din slavă pečatĩlĕti. Confer maghiară pecsételni.
Pronunție
- AFI: /pe.ʧet.lu'i/
Verb
| Conjugarea verbului (se) pecetlui | |
| Infinitiv | a (se) pecetlui |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) pecetluiesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) pecetluiască |
| Participiu | pecetluit |
| Conjugare | IV |
- (v.tranz.) a pune, a aplica o pecete; a sigila; a autentifica, a confirma documente, scrisori etc. prin aplicarea unei peceți; p. ext. (înv. și pop.) a închide, a zăvorî uși, case etc.
- (fig.) a stigmatiza, a dezonora.
- (v.tranz.) (fig.) a consimți, a consolida; a definitiva, a confirma.
- a decide, a determina, a hotărî soarta, destinul etc. cuiva.
- (v.refl. și intranz.) (fig.) a se fixa, a se întipări în minte, în memorie etc.
- (v.tranz.) a fixa, a înțepeni.
Sinonime
- 1: sigila, ștampila, înfiera
- 2: stigmatiza
- 3: stabili
- 4: decide, determina, hotărî
- 5, 6: fixa, (fig.) rămâne
Antonime
Cuvinte derivate
Traduceri
a înzestra cu o pecete
|