pendula

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din pendul.

Pronunție

  • AFI: /pen.du'la/


Verb


Conjugarea verbului
pendula
Infinitiv a pendula
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
pendulez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să penduleze
Participiu pendulat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) (despre pendule) a face mișcări oscilatorii (lente) de o parte și de alta a poziției de echilibru; a oscila; (p.gener.) (despre alte obiecte) a face mișcări (lente) asemănătoare cu acelea ale pendulului; (despre ființe sau părți ale corpului lor) a se legăna, a se mișca alternativ într-o parte și alta.
  2. (v.intranz.) (fig.) (despre oameni) a trece ușor de la o stare la alta; a fi instabil, nehotărât; a oscila.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe