penitență

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină poenitentia.

Pronunție

  • AFI: /pe.ni'ten.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
penitență
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ penitență penitențe
Articulat penitența penitențele
Genitiv-Dativ penitenței penitențelor
Vocativ ' '
  1. pedeapsă impusă de biserică pentru ispășirea păcatelor; canon.
  2. mărturisire a păcatelor cu scopul de a le ispăși; pocăință.


Traduceri