pensulă

Pensule

română

Etimologie

Din germ. Pinsel < franceza veche pincel. Origine lat. penicillus.

Pronunție

• AFI: /'pen.su.lə/

Substantiv

Declinarea substantivului pensulă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	pensulă	pensule
Articulat	pensula	pensulele
Dativ-Genitiv	pensulei	pensulelor
Vocativ	'	'

1. instrument alcătuit dintr-un smoc de fire de păr sau de material plastic prinse într-o coadă de lemn sau de metal, care servește mai ales la întinderea vopselelor și a lacurilor pe o suprafață.

   O pensulă de vopsit.

Sinonime

• (reg.) meciuc, mescleuaș, pămătuf, pențăluș, perie, perioară, periucă

Cuvinte derivate

• pensula
• pensulare, pensulație
• pensulat

Traduceri

unealtă dintr-un smoc de fire de păr legate de un mâner, cu care se pictează, se întinde un clei etc.

catalană: borla (Català), pinzell (Català), raïm (Català) chineză: 画 笔 (中文) (huàbĭ) daneză: verfborstel (Dansk) engleză: brush (English), paintbrush (English) esperanto: peniko (Esperanto) finlandeză: sivellin (Suomi) franceză: pinceau (Français) m. germană: Pinsel (Deutsch) m., Quast (Deutsch) greacă: πινέλο (Ελληνικά) (pinélo) n. ido: pinselo (Ido)

islandeză: penseel (Íslenska) n. italiană: pennello (Italiano) m. maghiară: ecset (Magyar) m. neerlandeză: kwast (Nederlands), penseel (Nederlands) poloneză: pędzel (Polski) m. portugheză: pincel (Português) m. rusă: кисть (Русский) (kistʹ) f. spaniolă: pincel (Español) m. suedeză: målarpensel (Svenska) c. turcă: boya fırçası (Türkçe)

Referințe

• DEX online