pentaedru

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză pentaèdre.

Pronunție

  • AFI: /pen.ta'e.dru/


Substantiv


Declinarea substantivului
pentaedru
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pentaedru pentaedre
Articulat pentaedrul pentaedrele
Genitiv-Dativ pentaedrului pentaedrelor
Vocativ pentaedrule pentaedrelor
  1. (mat.) poliedru cu cinci fețe.


Traduceri

Referințe