perete

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Un perete

română

Variante

Etimologie

Din latină paries, -tis < părĕtem, forma populară în loc de păriĕtem.

Pronunție

  • AFI: /pe're.te/


Substantiv


Declinarea substantivului
perete
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ perete pereți
Articulat peretele pereții
Dativ-Genitiv peretelui pereților
Vocativ ' '
  1. element de construcție așezat vertical (sau puțin înclinat), făcut din zidărie, din lemn, din piatră etc., care limitează, separă sau izolează încăperile unei clădiri între ele sau de exterior și care susține planșeele, etajele și acoperișul.
    Peretele al unei camere.
  2. masiv pietros care se înalță (aproape) vertical.
  3. parte a unui obiect, a unui sistem tehnic etc. care se aseamănă cu un perete, mărginind, izolând, protejând; piesă dintr-un sistem tehnic care are rolul de a separa între ele anumite spații sau sistemul tehnic de spațiile înconjurătoare.
  4. element anatomic, membrană etc. care înconjură o cavitate a corpului.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Locuțiuni

Expresii

  • A da (sau a deschide, a lasa, a izbi etc.) ușă (sau poarta) de perete = a deschide larg, la maximum ușă, poarta
  • A se da (sau a se izbi, a se bate) cu capul de pereți (sau de toți pereții) = a fi deznădăjduit; a regreta enorm o greșeală făcută
  • De când (se) scria musca pe perete = de demult
  • Între patru pereți = a) la adăpost; b) în secret; izolat
  • Pereții au ochi (sau urechi) = se zice pentru a atrage cuiva atenția să fie precaut, să se ferească atunci când spune ceva (secret)
  • A vorbi la pereți = a vorbi zadarnic, fără să fie ascultat
  • A strânge la perete (pe cineva) = a forța pe cineva să spună sau să facă ceva


Traduceri

Referințe