perima

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză périmer.

Pronunție

  • AFI: /pe.ri'ma/


Verb


Conjugarea verbului
(se) perima
Infinitiv a (se) perima
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
'
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) perimeze
Participiu perimat
Conjugare I
  1. (v.refl.) (despre idei, concepții, teorii) a înceta să mai fie actual, să mai corespundă; a ieși din uz; a se demoda, a se învechi.
  2. (v.refl.) (jur.; despre procese, acțiuni etc.) a se stinge (în fața unei instanțe) din cauza depășirii termenului legal.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe