periuță

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din perie + sufixul -uță.

Pronunție

  • AFI: /pe.ri'u.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
periuță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ periuță periuțe
Articulat periuța periuțele
Genitiv-Dativ periuței periuțelor
Vocativ periuță periuțelor
  1. diminutiv al lui perie.
  2. epitet peiorativ dat unui om lingușitor.
  3. (reg.) segment al piciorului albinei acoperit cu fire păroase.


Traduceri

Anagrame

Referințe