perpetuu

română

Etimologie

Din latină perpetuus.

Pronunție

• AFI: /per'pe.tu.u/
•  Audio^{?, fișier}

Adjectiv

Declinarea adjectivului perpetuu
	Singular	Plural
Masculin	perpetuu	perpetui
Feminin	perpetua	perpetue
Neutru	perpetuu	perpetue

1. care durează la nesfârșit sau vreme îndelungată, care nu încetează, nu se sfârșește niciodată.

Sinonime

• continuu, etern, permanent, veșnic

Antonime

• necontinuu, temporar

Cuvinte derivate

• perpetua
• perpetual
• perpetuare
• perpetuat
• perpetuație
• perpetuitate
• perpetuum

Cuvinte compuse

• dictator perpetuu

Traduceri

etern

afrikaans: altyddurend (Afrikaans) ebraică: תמידי (עברית) (t'midí) engleză: perpetual (English) estoniană: igavene (eesti) finlandeză: päättymätön (suomi), ikuinen (suomi), jatkuva (suomi) franceză: perpétuel (français) germană: ewig (Deutsch), endlos (Deutsch) greacă: αέναος (Ελληνικά) (aénaos), διαρκής (Ελληνικά) (diarkís)

italiană: perpetuo (italiano) maghiară: szakadatlan (magyar) neerlandeză: eeuwig (Nederlands), altijddurend (Nederlands), eindeloos (Nederlands) portugheză: perpétuo (português) spaniolă: perpetuo (español) suedeză: evig (svenska), ändlös (svenska), oändlig (svenska) turcă: sürekli (Türkçe), devamlı (Türkçe), daimi (Türkçe), aralıksız (Türkçe)

Referințe

• DEX online