persecutor
română
Etimologie
Din franceză persécuteur.
Pronunție
- AFI: /per.se.ku'tor/
Substantiv
| Declinarea substantivului persecutor | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | persecutor | persecutori |
| Articulat | persecutorul | persecutorii |
| Genitiv-Dativ | persecutorului | persecutorilor |
| Vocativ | persecutorule | persecutorilor |
- (adesea adjectival) persoană care persecută; prigonitor, asupritor.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online