personifica
română
Etimologie
După franceză personnifier. Confer italiană personificare.
Pronunție
- AFI: /per.so.ni.fi'ka/
Verb
| Conjugarea verbului personifica | |
| Infinitiv | a personifica |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
personific |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să personifice |
| Participiu | personificat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a atribui lucrurilor, animalelor sau fenomenelor din natură însușiri omenești și a le reprezenta ca atare; a personaliza; (p.ext.) a simboliza.
- (v.tranz.) a găsi expresia concretă în cineva sau în ceva; a exemplifica printr-o persoană sau printr-un personaj care posedă în cel mai înalt grad o calitate, un anumit caracter, un defect; a întruchipa, a întrupa, a incarna.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online