petrecere

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Pronunție

  • AFI: /pe'tre.ʧe.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
petrecere
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ petrecere petreceri
Articulat petrecerea petrecerile
Genitiv-Dativ petrecerii petrecerilor
Vocativ petrecereo petrecerilor
  1. acțiunea de a (se) petrece și rezultatul ei.
  2. ducere a vieții sau ocuparea timpului într-un anumit fel, într-un anumit loc, o anumită perioadă; viețuire, trăire. ♦ Mod de desfășurare a vieții, fel de viață, fel de a trăi; viață, trai; p. ext. (la pl.) fapte săvârșite de cineva în timpul vieții.
  3. reuniune, întâlnire între prieteni, rude etc. (de obicei însoțită de masă mare, de muzică etc.), organizată cu prilejul unei sărbători sau sărbătoriri ori pentru distracție.


Sinonime


Cuvinte derivate


Expresii


Traduceri

Referințe

DEX Online