pian
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /piˈan/
Substantiv
| Declinarea substantivului pian |
||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | pian | piane |
| Articulat | pianul | pianele |
| Dativ-Genitiv | pianului | pianelor |
| Vocativ | ' | ' |
- instrument muzical de percuție alcătuit dintr-o cutie de rezonanță (așezată pe trei picioare) și dintr-un sistem de coarde metalice dispuse orizontal, care produc sunete când sunt lovite de niște ciocănele, acționate cu ajutorul claviaturii.
- arta de a interpreta o compoziție muzicală la un pian.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
instrument muzical
|
|