pian

De la Wikționar, dicționarul liber
Exemplu de pian

română

Etimologie

Din germană Piano, franceză piano.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
pian
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pian piane
Articulat pianul pianele
Genitiv-Dativ pianului pianelor
Vocativ ' '
  1. instrument muzical de percuție alcătuit dintr-o cutie de rezonanță (așezată pe trei picioare) și dintr-un sistem de coarde metalice dispuse orizontal, care produc sunete când sunt lovite de niște ciocănele, acționate cu ajutorul claviaturii.
  2. arta de a interpreta o compoziție muzicală la un pian.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri