pică

De la Wikționar, dicționarul liber
Variante de scriere Vezi și : pica

română

Etimologie

Din germană Pike.

Pronunție

  • AFI: /ˈpi.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
pică
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pică pici
Articulat pica picile
Genitiv-Dativ picii picilor
Vocativ pică picilor
  1. (pop.) ură ascunsă, nemărturisită, dușmănie (împotriva cuiva); ciudă, necaz, ranchiună.


Traduceri

Etimologie

Din germană Pik, franceză pique.

Substantiv


Declinarea substantivului
pică
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pică pici
Articulat pica picile
Genitiv-Dativ picii picilor
Vocativ pică picilor
  1. unul dintre cele patru semne distinctive de pe cărțile de joc, de culoare neagră, în formă de inimă sau de frunză cu vârful în sus și cu o codiță în partea de jos; (p.ext.) carte de joc cu acest semn.


Traduceri

Etimologie

Din pica.

Pronunție

  • AFI: /ˈpi.kə/
  • AFI: /piˈkə/ (forma de perfect simplu)


Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru pica.
  2. forma de persoana a III-a plural la prezent pentru pica.
  3. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru pica.
  4. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru pica.

Anagrame

Referințe