picățea
română
Etimologie
Din picat + sufixul -ea, -ică.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului picățea | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | picățea | picățele |
| Articulat | picățeaua | picățelele |
| Genitiv-Dativ | picățelei | picățelelor |
| Vocativ | picățea | picățelelor |
- (la pl.) desen format din puncte sau din suprafețe geometrice de dimensiuni mici, repetate simetric pe o țesătură de altă culoare; (și la sg.) fiecare dintre aceste elemente ale desenului.
- (pop.) picătură mică dintr-un lichid, dintr-o materie topită (și nesolidificată) etc.
Expresii
- (fam. sau glumeț) (nostim și) cu picățele = (despre oameni) plin de haz; atrăgător, picant
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online