picta
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Derivat regresiv din pictor și pictură sau din latină *pictare (sec. XIX), dubletul lui păta.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Verb
| Conjugarea verbului (se) picta |
|
| Infinitiv | a (se) picta |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) pictez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) picteze |
| Participiu | pictat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a reprezenta o imagine, un model etc. pe pânză, pe carton, pe sticlă etc. cu ajutorul pensulei și a culorilor.
- A picta un tablou; a picta un aspect din natură.
- (absol.) a se ocupa cu pictura, a practica pictura.
- a acoperi sau a împodobi cu picturi un obiect, un material.
- (v.refl.) (fam. și depr.; despre femei) a se farda (exagerat).
- (fig.) a caracteriza (sugestiv), a înfățișa (plastic) prin cuvinte, într-o operă literară, ființe, situații, întâmplări.
Sinonime
- 1-2: zugrăvi, (înv. și pop.) scrie, (Transilv.) pingăli, (înv.) pictura, zografisi
- 4: se farda
- 5: descrie, zugrăvi
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
a executa o pictură
|
|
