picta

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Derivat regresiv din pictor și pictură sau din latină *pictare (sec. XIX), dubletul lui păta.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb


Conjugarea verbului
(se) picta
Infinitiv a (se) picta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) pictez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) picteze
Participiu pictat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a reprezenta o imagine, un model etc. pe pânză, pe carton, pe sticlă etc. cu ajutorul pensulei și a culorilor.
    A picta un tablou; a picta un aspect din natură.
  2. (absol.) a se ocupa cu pictura, a practica pictura.
  3. a acoperi sau a împodobi cu picturi un obiect, un material.
  4. (v.refl.) (fam. și depr.; despre femei) a se farda (exagerat).
  5. (fig.) a caracteriza (sugestiv), a înfățișa (plastic) prin cuvinte, într-o operă literară, ființe, situații, întâmplări.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe