pierde

De la Wikţionar, dicţionarul liber

Salt la: navigare, căutare

Cuprins

română

Etimologie

Din lat. perdere.

Pronunţie

  • AFI: /'pjer.de/


Verb


Conjugarea verbului
(se) pierde
Infinitiv a (se) pierde
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 (mă) pierd
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să (se) piardă
Participiu pierdut
Conjugare III

I.

  1. (v.tranz.) a nu mai şti unde se află, unde a pus, unde a rătăcit (un bun material).
    A pierde un obiect.
  2. (v.tranz.) a nu mai cunoaşte sau a nu mai găsi drumul, locul etc. căutat; a greşi direcţia.
    S-a pierdut în pădure.
  3. (v.refl.) a se rătăci de grupul în care se afla.
  4. (v.refl.) (fig.) a se lăsa absorbit de ceva, a se cufunda în...
  5. (v.refl.) (fig.) a fi cuprins, copleşit de un sentiment, de o emoţie; a nu mai şti ce să facă.

II.

  1. (v.tranz.) a fi deposedat de..., a rămâne fără..., a nu mai avea; spec. a irosi, a risipi.
  2. a rămâne fără o parte a corpului, fără un organ, fără o facultate; a nu se mai putea folosi de o parte a corpului, de o facultate.
  3. (despre plante) a i se usca (şi a-i cădea) frunzele, rodul etc.
  4. (pop.; despre femei) a avorta.
  5. a fi lipsit (pentru totdeauna) de o fiinţă dragă; a rupe relaţiile (de prietenie) cu cineva, a fi părăsit.
  6. a fi învins într-un război, într-o întrecere; a nu câştiga un proces etc.
  7. a sosi prea târziu, a nu ajunge sau a nu face ceva la timp.
  8. a folosi timpul în mod neraţional, irosindu-l sau profitând insuficienit de el.

III.

  1. (v.tranz.) (pop.) a ucide, a omorî.
  2. (v.refl.) a muri.
  3. (v.tranz. şi refl.) a(-şi) cauza un mare rău, neajuns etc.; a pune sau a se afla într-o situaţie extrem de grea.
  4. (v.tranz.) (înv. şi pop.) a distruge, a nimici (popoare, ţări, aşezări, bunuri materiale etc.).
    S-a pierdut în timpul deportărilor.
    Multe cântece vechi se pierd.
  5. (v.tranz.) (pop.) a face să dispară, să piară; p. ext. a compromite.
  6. (v.refl.) a ieşi din câmpul vizual, a nu se mai vedea; a dispărea.
  7. (fig.) a trece neobservat, neluat în consideraţie.
  8. (v.tranz.) a nu mai putea urmări cu privirea pe cineva sau ceva, a nu mai vedea.
  9. (v.refl.) (despre sunete, voci, zgomote) a-şi diminua treptat intensitatea, a deveni din ce în ce mai slab; a se stinge.

Sinonime

I.

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii

  • A(-şi) pierde şirul = a se încurca, a se zăpăci; a nu mai avea continuitate (în vorbire, scris, gândire)
  • A(-i) pierde (cuiva) urma = a nu mai şti unde se află, unde poate fi găsit
  • A-şi pierde (sau, refl., a i se pierde) urma (ori urmele) = a nu mai putea fi găsit; a dispărea
  • A pierde din mâna = a scăpa un prilej favorabil
  • A pierde pământul de sub picioare = a) a nu-şi mai putea păstra echilibrul din cauza unei proaste stări fizice, a unui pas greşit etc.; b) a fi pe punctul de a pierde o anumită situaţie materială sau socială
  • A-şi pierde viaţa = a muri; a fi omorât
  • A-şi pierde cunoştinţa (sau simţirea) = a leşina
  • A-şi pierde cumpătul (sau răbdarea) = a nu se mai putea stăpâni, a se enerva
  • A pierde sânge = a avea hemoragie
  • A pierde laptele = (despre femelele unor mamifere) a le scădea sau a le înceta secreţia laptelui (într-o perioadă când aceasta ar trebui să fie normală)
  • A-şi pierde minţile = a înnebuni
  • Fără a (mai) pierde vremea = imediat, repede, neîntârziat
  • A pierde (pe cineva) din ochi = a iubi foarte mult


Traduceri

    a nu mai avea în posesie

Referinţe

Adus de la "http://ro.wiktionary.org/wiki/pierde"