pieziș

română

Din piez + sufixul -iș.

Declinarea adjectivului pieziș
	Singular	Plural
Masculin	pieziș	pieziși
Feminin	piezișă	piezișe
Neutru	pieziș	piezișe

care este aplecat într-o parte, oblic, diagonal; (p.ext.) strâmb.
care se află în sau cu pantă (foarte) repede.
( fig.) care este, se face etc. ocolit, indirect; (p.ext.) (care are loc) (pe) ascuns, (pe) furiș, tainic.
(în legătură cu verbe ca „a privi”, „a se uita” etc. sau cu substantive ca „privire”, „ochi”) care este, se face etc. lateral, dintr-o sau într-o parte; care este sașiu, cruciș; (fig.) în mod bănuitor, iscoditor.

A zâmbi pieziș = a zâmbi din colțul gurii cu ironie, cu răutate, cu amărăciune

aplecat într-o parte, oblic, diagonal; (p.ext.) strâmb.
în sau cu pantă (foarte) repede.
( fig.) ocolit, indirect; (p.ext.) (care are loc) (pe) ascuns, (pe) furiș, tainic.
(în legătură cu verbe ca „a privi”, „a se uita” etc. sau cu substantive ca „privire”, „ochi”) lateral, dintr-o sau într-o parte; sașiu, cruciș; (fig.) bănuitor, iscoditor.