pigmenta

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză pigmenter.

Pronunție

  • AFI: /piɡ.menˈta/


Verb


Conjugarea verbului
(se) pigmenta
Infinitiv a (se) pigmenta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) pigmentez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) pigmenteze
Participiu pigmentat
Conjugare I
  1. (v.refl.) (despre celule, țesuturi, părți ale plantelor și ale animalelor) a se colora prin pigmenți care se formează prin acțiunea soarelui, în urma unor tulburări funcționale etc.
  2. (v.tranz.) a colora cu pigmenți fibre textile, țesături etc.
  3. (v.tranz.) (fig.) a tinctura; a condimenta.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe