pilota

De la Wikționar, dicționarul liber
Variante de scriere Vezi și : pilóta, pilotá, pilotă

română

Etimologie

Din franceză piloter.

Pronunție

  • AFI: /pi.loˈta/


Verb


Conjugarea verbului
pilota
Infinitiv a pilota
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
pilotez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să piloteze
Participiu pilotat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a conduce în calitate de pilot o navă, a aeronavă, o locomotivă etc.
  2. (fig.) a conduce, a îndruma.
  3. (v.intranz.) (despre nave, aeronave, locomotive etc.) a-și încetini mersul (din cauza nesiguranței parcursului); a face manevre.

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din pilota.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru pilota.

Etimologie

Din pilotă.

Pronunție

  • AFI: /ˈpi.lo.ta/


Substantiv

  1. forma de singular articulat pentru pilotă.

Referințe





catalană

(català)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

pilota f.

  1. minge

Sinonime

Expresii





italiană

(italiano)

Variante

Etimologie

Probabil din forma pedota, pedoto.

Pronunție

  • AFI: /piˈlɔta/


Substantiv

pilota m.f., piloti m.pl. și pilote f.pl.

  1. pilot

Cuvinte derivate

Etimologie

Derivat regresiv din pilotare.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru pilotare.
  2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru pilotare.