pilota

Vezi și : pilotă

română

Etimologie

Din fr. piloter.

Pronunție

• AFI: /pi.lo'ta/

Verb

Conjugarea verbului pilota
Infinitiv	a pilota
Indicativ prezent pers. 1 sg.	pilotez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să piloteze
Participiu	pilotat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a conduce în calitate de pilot o navă, a aeronavă, o locomotivă etc.
2. (fig.) a conduce, a îndruma.
3. (v.intranz.) (despre nave, aeronave, locomotive etc.) a-și încetini mersul (din cauza nesiguranței parcursului); a face manevre.

Cuvinte derivate

• pilot
• pilotaj
• pilotare

Traduceri

a conduce (o navă, o aeronavă, o locomotivă etc.) ca pilot

afrikaans: bestuur (Afrikaans) daneză: styrre (Dansk) engleză: pilot (English) finlandeză: ohjata (Suomi) franceză: piloter (Français) germană: führen (Deutsch) greacă: πιλοτάρω (Ελληνικά) (pilotáro)

interlingua: pilotar (Interlingua) italiană: pilotare (Italiano) neerlandeză: besturen (Nederlands) poloneză: pilotować (Polski) spaniolă: pilotar (Español) suedeză: styra (Svenska) turcă: kılavuzluk etmek (Türkçe)

Referințe

• DEX online

Etimologie

Derivat regresiv din pilotă.

Pronunție

• AFI: /'pi.lo.ta/

Substantiv

1. forma de singular articulat pentru pilotă.

---

catalană

(Català)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

pilota f.

1. minge

Sinonime

• bola

Expresii

• passar-li la pilota
• ser un pilota
• estar en pilotes

---

italiană

(Italiano)

Variante

• (pop.) piloto

Etimologie

Probabil din forma pedota, pedoto.

Pronunție

• AFI: /pi'lɔta/

Substantiv

pilota m.f., piloti m.pl. și pilote f.pl.

1. pilot

Cuvinte derivate

• autopilota
• giropilota
• pilotabile
• pilotare
• pilotina
• radiopilota

Etimologie

Derivat regresiv din pilotare.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru pilotare.
2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru pilotare.