pin
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /pin/
Substantiv
| Declinarea substantivului pin |
||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | pin | pini |
| Articulat | pinul | pinii |
| Dativ-Genitiv | pinului | pinilor |
| Vocativ | pinule | pinilor |
- (Pinus silvestris) arbore din familia pinaceelor, înalt până la 40 de metri, cu frunze persistente în formă de ace lungi, cu scoarța roșcată și lemnul rezistent.
Sinonime
- (reg.) brad, cățuni (pl.), cetină, chifăr, jolcă, luciu, mălin, molete, molid, pinel, pinișor, pinuț, schin, silhă, zadă
Cuvinte compuse
Traduceri
arbore
|
|
Etimologie
Substantiv
| Declinarea substantivului pin |
||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | pin | pini |
| Articulat | ' | ' |
| Dativ-Genitiv | ' | ' |
| Vocativ | ' | ' |
Referințe
franceză
(Français)
Etimologie
Pronunție
- AFI: /pɛ̃/
Substantiv
pin m., pins pl.