pirită

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză pyrite.

Pronunție

  • AFI: /pi'ri.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
pirită
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pirită pirite
Articulat pirita piritele
Genitiv-Dativ piritei piritelor
Vocativ ' '
  1. mineral cristalizat de culoare galbenă, având luciu metalic și fiind întrebuințat ca materie primă (la fabricarea acidului sulfuric, sulfatului de fier etc.).


Traduceri