pisa
De la Wikționar, dicționarul liber
 Vezi și : Pisa, pișa |
Cuprins |
română
Etimologie
Din lat. pῑsāre, forma pop. în loc de pinsare.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Verb
| Conjugarea verbului pisa |
|
| Infinitiv | a pisa |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
pisez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să piseze |
| Participiu | pisat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a zdrobi, a sfărâma o substanță, un corp solid prin loviri repetate (cu pisălogul, cu ciocanul etc.), pentru a le face mai mărunte sau a le preface în praf.
- A pisa sare.
- a bătători, a bătuci, a frământa cu picioarele zăpada, pământul etc.; p. ext. a dansa, a juca.
- (fig.) a bate tare, a snopi în bătaie.
- (fig.) a plictisi, a bate la cap, a sâcâi pe cineva, repetându-i același lucru.
Sinonime
- 1: mărunți, sfărâma, zdrobi, (înv. și pop.) smicura, zdrumica, (reg.) pisălogi, pisăza, (fam.) pisăgi
- 2: bătători, bătuci
- 3: bate
- 4: cicăli, plictisi, sâcâi
Cuvinte derivate
Traduceri
a preface în fărâme cu ajutorul unei unelte
|
|
