piton

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză piton.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
piton
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ piton pitoni
Articulat pitonul pitonii
Genitiv-Dativ pitonului pitonilor
Vocativ ' '
  1. instrument metalic având forma unui țăruș și prevăzut cu un inel prin care se introduce coarda, folosit de alpiniști pentru asigurare în timpul escaladărilor.


Traduceri