pitura
română
Etimologie
Din italiană pitturare.
Pronunție
- AFI: /pi.tuˈra/
Verb
Conjugarea verbului pitura | |
Infinitiv | a pitura |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
piturez |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să pitureze |
Participiu | piturat |
Conjugare | I |
- (v.tranz.) (mar.) a vopsi cu pitură o navă, o ambarcație.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online