plânge

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latină plangere.

Pronunție

  • AFI: /'plɨn.ʤe/


Verb


Conjugarea verbului
(se) plânge
Infinitiv a (se) plânge
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) plâng
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) plângă
Participiu plâns
Conjugare III
  1. (v.intranz.) a vărsa lacrimi (de durere, de întristare, de emoție sau de bucurie); a lăcrima.
    M-a făcut să plâng.
  2. (v.tranz.) a boci, a jeli o persoană moartă, un lucru pierdut, o situație dureroasă, vărsând lacrimi, tânguindu-se.
  3. a regreta o ființă sau un lucru pierdut (vărsând lacrimi).
  4. a avea milă de cineva, a deplânge pe cineva; a compătimi.
  5. (v.refl.) a-și arăta nemulțumirea, a se văita, a se tângui, a se lamenta, a se căina.
  6. a face o reclamație, a înainta o plângere; a reclama.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Expresii

  • A-și plânge păcatele = a se căi, a regreta ceva
  • (intranz.) A-i plânge (cuiva) de milă = a-i părea foarte rău de nenorocirea, de durerea cuiva


Traduceri

Referințe