placer

De la Wikţionar, dicţionarul liber

Cuprins 1 engleză 1.1 Etimologie 1.2 Pronunţie 1.3 Substantiv 1.3.1 Cuvinte derivate 1.3.2 Referinţe 2 franceză 2.1 Etimologie 2.2 Pronunţie 2.3 Verb 2.3.1 Cuvinte derivate 3 spaniolă 3.1 Etimologie 3.2 Pronunţie 3.3 Verb 3.4 Substantiv 3.5 Substantiv

engleză

(English)

Etimologie

1. Din place + suf. -(e)r.
2. Din spaniola americană placer.

Pronunţie

• AFI: /ˈplæsər/

Substantiv

placer, pl. placers

1. plasator
2. un depozit de pământ, nisip sau pietriş care conţine minerale preţioase

Cuvinte derivate

• place

Referinţe

• Dictionary.com

---

franceză

(Français)

Etimologie

Din place + suf. -(e)r.

Pronunţie

• AFI: /pla.se/

Verb

1. a (se) plasa, a pune, a aşeza
2. a situa, a (se) aşeza

Cuvinte derivate

• place
• placement
• placeur
• placé

---

spaniolă

(Español)

Etimologie

1. Din lat. placere.
2. (substantivul) Înrudit cu placel.

Pronunţie

• AFI: /plaˈθeɾ/

Verb

1. a plăcea, a satisface

---

Substantiv

placer m., placers pl.

1. plăcere

Substantiv

placer m., placeres pl.

1. un depozit de pământ, nisip sau pietriş care conţine minerale preţioase
2. banc de nisip