plagia

română

Etimologie

Din fr. plagier.

Pronunție

• AFI: /pla.ʤi'a/

Verb

Conjugarea verbului plagia
Infinitiv	a plagia
Indicativ prezent pers. 1 sg.	plagiez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să plagieze
Participiu	plagiat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a-și însuși, a copia total sau parțial ideile, operele etc. cuiva, prezentându-le drept creații personale; a comite un furt literar, artistic sau științific.

   În romanul lui l-a plagiat pe...

Sinonime

• copia

Cuvinte derivate

• plagiar
• plagiat
• plagiator
• plagiatură
• plagiere

Traduceri

a lua, a fura ideile

chineză: 剽竊 (中文), 剽窃 (中文) (piāoqiè), 抄襲 (中文), 抄袭 (中文) (chāoxí) engleză: plagiarise (English) (Anglia), plagiarize (English) (SUA) estoniană: plagieerima (Eesti) finlandeză: plagioida (Suomi) franceză: plagier (Français) germană: plagiieren (Deutsch) greacă: λογοκλοπώ (Ελληνικά) (lokoklopó), αντιγράφω (Ελληνικά) (antigráfo) indoneziană: menjiplak (Bahasa Indonesia)

italiană: plagiare (Italiano) poloneză: plagiatować (Polski) portugheză: plagiar (Português) rusă: заниматься плагиатом (Русский) (zanimat'sja plagiatom) spaniolă: plagiar (Español) suedeză: plagiera (Svenska) turcă: aşırmak (Türkçe)

Referințe

• DEX online