planșetă
română
Etimologie
Din franceză planchette.
Pronunție
- AFI: /planˈʃe.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului planșetă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | planșetă | planșete |
| Articulat | planșeta | planșetele |
| Genitiv-Dativ | planșetei | planșetelor |
| Vocativ | planșetă | planșetelor |
- placă dreptunghiulară făcută din lemn sau din metal și folosită ca suport pentru desen sau pentru diferite lucrări tehnice.
- scândură lată pe care se întind cu vergeaua foile de aluat.
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online