planșeu
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din franceză plancher.
Pronunție
- AFI: /plan'ʃew/
Substantiv
| Declinarea substantivului planșeu |
||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | planșeu | planșee |
| Articulat | planșeul | planșeele |
| Dativ-Genitiv | planșeului | planșeelor |
| Vocativ | ' | ' |
- element de construcție în formă de platformă, care separă etajele unei clădiri sau alcătuiește partea carosabilă a unui pod.
- suport pentru fixarea unei mașini.
Traduceri
Traduceri
