planetă

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Planetele din sistemul nostru solar

română

Variante

Etimologie

Din franceză planète < latină planeta. Provine din greacă πλανήτης (planítaris) < πλανήτης (planētēs), variant al lui πλάνης (planēs, "peregrinând").

Pronunție

  • AFI: /pla'ne.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
planetă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ planetă planete
Articulat planeta planetele
Dativ-Genitiv planetei planetelor
Vocativ ' '
  1. corp ceresc fără lumină proprie, satelit al Soarelui, care se vede pe cer sub forma unui punct luminos ca urmare a reflectării luminii solare; p. restr. Pământ.
    Mercur este o planetă.
  2. orice corp ceresc fără lumină proprie, satelit al unei stele.
  3. zodie (în care se naște cineva).
  4. bilet care conține preziceri naive privitoare la viitor și pe care îl vând flașnetarii extrăgându-l la întâmplare dintre altele de același fel (cu ajutorul unui papagal sau al unui șoarece dresat).

Sinonime

  • 1-3: (astron.) (pop.) zodie

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe