planetă
De la Wikţionar, dicţionarul liber
Cuprins |
română
Variante
- (înv.) planet
Etimologie
Din fr. planète < lat. planeta. Provine din gr. πλανήτης (planítaris) < πλανήτης (planētēs), variant al lui πλάνης (planēs, "peregrinând").
Pronunţie
- AFI: /pla'ne.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului planetă |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | planetă | planete |
| Articulat | planeta | planetele |
| Dativ-Genitiv | planetei | planetelor |
| Vocativ | ' | ' |
- corp ceresc fără lumină proprie, satelit al Soarelui, care se vede pe cer sub forma unui punct luminos ca urmare a reflectării luminii solare; p. restr. Pământ.
- Mercur este o planetă.
- orice corp ceresc fără lumină proprie, satelit al unei stele.
- zodie (în care se naşte cineva).
- bilet care conţine preziceri naive privitoare la viitor şi pe care îl vând flaşnetarii extrăgându-l la întâmplare dintre altele de acelaşi fel (cu ajutorul unui papagal sau al unui şoarece dresat).
Sinonime
- 1-3: (astron.) (pop.) zodie
Antonime
Cuvinte derivate
Traduceri
corp ceresc fără lumină proprie care orbitează Soarele
|
|
