planor
română
Etimologie
Din franceză planeur.
Pronunție
- AFI: /pla'nor/
Substantiv
| Declinarea substantivului planor | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | planor | planoare |
| Articulat | planorul | planoarele |
| Genitiv-Dativ | planorului | planoarelor |
| Vocativ | ' | ' |
- aeronavă ușoară fără motor, propulsată prin planare.
Traduceri
Traduceri