plantare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din planta + re.

Pronunție

  • AFI: /plan'ta.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
plantare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ plantare plantări
Articulat plantarea plantările
Genitiv-Dativ plantării plantărilor
Vocativ plantareo plantărilor
  1. acțiunea de a (se) planta și rezultatul ei.


Sinonime

  1. plantat, plantație, presădire, punere, pus, răsădire, răsădit, sădire, sădit, transplantare, transplantație


Cuvinte derivate