plante

De la Wikționar, dicționarul liber
Variante de scriere Vezi și : planté

română

Etimologie

Din plantă.

Pronunție

  • AFI: /ˈplan.te/


Substantiv

  1. forma de plural nearticulat pentru plantă.





daneză

(dansk)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

plante f.

  1. plantă


Verb

plante

  1. planta





franceză

(français)

Etimologie

Din latină planta.

Pronunție


Substantiv

plante f., plantes pl.

  1. (bot.) plantă
    Une plante de serre.
  2. (anat.) talpă (la picior)

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Etimologie

Derivat regresiv din planter.

Verb

  1. forma de subjunctiv prezent la persoana a III-a singular pentru planter.
    română: el/ea plantează
  2. forma de imperativ la persoana a II-a singular pentru planter.
    română: (tu) plantează!





norvegiană

(norsk)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

plante m.

  1. plantă





spaniolă

(español)

Etimologie

Din plantar.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb

plante

  1. forma de indicativ prezent la persoana I și a III-a singular pentru plantar
    română: el/ea plantează
  2. forma de imperativ la persoana a III-a singular pentru plantar
    română: planteze