plastică
română
Etimologie
Din plastic.
Pronunție
- AFI: /'plas.ti.kə/
Substantiv
| Declinarea substantivului plastică | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | plastică | invariabil |
| Articulat | plastica | invariabil |
| Genitiv-Dativ | plasticii | invariabil |
| Vocativ | plastică | invariabil |
- tehnica executării unor obiecte de artă prin modelarea unor substanțe maleabile; tehnica, arta de a sculpta sau de a picta.
- parte din studiul unei opere de artă care se ocupă cu raportul armonios al volumelor și al reliefului.
- ansamblul calităților de volum și de aspect exterior al unei lucrări de arhitectură, de urbanism sau de artă decorativă.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online