platnic

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din plată + sufixul -nic.

Pronunție

  • AFI: /'plat.nik/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
platnic
Singular Plural
Masculin platnic platnici
Feminin platnică platnice
Neutru platnic platnice
  1. care plătește, care trebuieplătească; plătitor.

Expresii

  • Bun (sau rău) platnic = persoană care își îndeplinește bine (sau rău) obligațiile bănești, care plătește ușor și la timp (sau greu și cu întârziere)


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
platnic
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ platnic platnici
Articulat platnicul platnicii
Genitiv-Dativ platnicului platnicilor
Vocativ platnicule platnicilor
  1. persoană care plătește, care trebuieplătească; plătitor.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe