plebe
română
Etimologie
Din franceză plèbe < latină plebs, plebis.
Pronunție
- AFI: /'ple.be/
Substantiv
| Declinarea substantivului plebe | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | plebe | invariabil |
| Articulat | plebea | invariabil |
| Genitiv-Dativ | plebei | invariabil |
| Vocativ | plebe | invariabil |
- (în roma antică) categorie socială de oameni liberi fără o activitate permanentă, care trăiau din câștiguri întâmplătoare și din distribuții făcute de stat.
- (în evul mediu) pătura cea mai săracă a populației orășenești din apusul Europei, aflată în afara ierarhiei feudale și care, alături de țărănime, a avut un rol important în revoluțiile din sec. xVI-XVII.
- (livr.) pătură socială fără drepturi, asuprită și exploatată; (p.ext.) mulțime, gloată.
- (fig.) categorie socială declasată; drojdia societății.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online