plen
română
Etimologie
Din latină plenum.
Pronunție
- AFI: /plen/
Substantiv
| Declinarea substantivului plen | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | plen | ' |
| Articulat | plenul | ' |
| Genitiv-Dativ | plenului | ' |
| Vocativ | ' | ' |
- totalitate a membrilor unei organizații sau a unei asociații.
- adunare a unei organizații sau asociații la care iau parte toți membrii.
Traduceri
Traduceri