plescăi

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din pleasc + sufixul -ăi.

Pronunție

  • AFI: /ples.kə'i/


Verb


Conjugarea verbului
plescăi
Infinitiv a plescăi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
plescăi
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să plescăie
Participiu plescăit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) a mânca cu zgomot; a scoate un sunet caracteristic, desprinzând brusc buzele una de alta sau limba de cerul-gurii (în semn de plăcere); a pleoscăi.
  2. (v.intranz.) a scoate un sunet caracteristic prin pocnirea sau plesnirea unui corp (elastic) de altul sau prin lovirea de ceva tare; a pleoscăi.
  3. (v.intranz.) (despre lichide, substanțe vâscoase etc.) a se lovi sau a fi lovit de sau cu un corp tare, producând un zgomot caracteristic; a pleoscăi.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe