plesni

română

Din slavă plesnąti („a bate din palme”).

Conjugarea verbului (se) plesni
Infinitiv	a (se) plesni
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) plesnesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) plesnească
Participiu	plesnit
Conjugare	IV

(v.intranz.) a crăpa, a se sparge (cu violență și de obicei cu zgomot) din cauza unei lovituri, a unei presiuni prea mari, a unei variații de temperatură etc.; spec. a exploda.
Ce-a plesnit?
(despre muguri, boboci) a începe să iasă, a se desface.
(despre abcese) a se deschide, a se desface, a se sparge.
(v.intranz.) a crăpa producând fisuri, a căpăta fisuri, crăpături.
(v.intranz.) a se rupe (prin întindere, prin solicitare prea mare, prin uzare etc.).
Au plesnit două coarde la vioară.
(v.intranz. și tranz.) a izbi un obiect (sau aerul) cu un corp elastic, în special cu un bici; a pocni cu zgomot două obiecte unul de altul.
(v.tranz.) a izbi, a lovi, a bate.
Acum te plesnesc!
(fig.) a nimeri, a potrivi.
a lovi ușor, a împinge.
(v.refl.) a se izbi cu zgomot de un obiect.
(fig.) a se prăpădi, a muri.

A plesni de... = a nu mai putea de..., a fi (prea) plin de...
A-i plesni cuiva obrazul de rușine = a-i fi cuiva foarte rușine
(intranz.) Cât ai plesni din bici (sau din palme) = foarte repede, într-o clipă, pe dată, imediat
(fam.) A plesni (pe cineva) în pălărie = a ironiza (pe cineva)
A o plesni bine = a spune ceva foarte potrivit într-o anumită situație, într-un anumit moment
Unde-o plesnești și unde crapă = se spune atunci când se obțin cu totul alte rezultate decât cele așteptate
(intranz.) A-i plesni (ceva) în (sau prin) cap (sau în minte, prin gând) = a-i veni pe neașteptate o idee năstrușnică; a-i trece (deodată) prin minte

a (se) crăpa

a bate