plictiseală

De la Wikționar, dicționarul liber
Plictiseala

română

Etimologie

Din verbul plictisi + sufixul -eală.

Pronunție

  • AFI: /plik.ti'se̯a.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
plictiseală
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ plictiseală plictiseli
Articulat plictiseala plictiselile
Genitiv-Dativ plictiselii plictiselilor
Vocativ ' '
  1. stare sufletească apăsătoare, ușoară depresiune morală provocată de singurătate, de lipsa de ocupație sau de o ocupație neatrăgătoare, de monotonie etc.
    Simțea o plictiseală de moarte.
  2. enervare, necaz, supărare.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe