plimba

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Variante de scriere Vezi și : plimbă

Cuprins

română

Variante

Etimologie

Din lat. perambŭlāre, cf. umbla. Cuvânt de uz general (ALR, I, 96), s-a păstrat numai în română.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb


Conjugarea verbului
(se) plimba
Infinitiv a (se) plimba
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) plimb
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) plimbe
Participiu plimbat
Conjugare I
  1. (v.refl.) a umbla în voie dintr-un loc într-altul pentru a se recrea, a face mișcare, a lua aer etc.
    Toată ziua se plimbă.
    Se plimbă prin poieni.
  2. (v.tranz.) a duce, a purta (oameni sau animale); a scoate și a însoți pe cineva la plimbare.
  3. (v.tranz.) a mișca un obiect încoace și încolo, a trece dintr-o parte în alta.

Sinonime

Cuvinte derivate

Expresii

  • A se plimba ca vodă prin lobodă = a umbla în toate părțile fără nici o piedică
  • (fam.) Du-te de te plimbă = vezi-ți de treabă, du-te și lasă-mă-n pace
  • A-și plimba ochii (sau privirile) = a trece cu privirea în repetate rânduri
  • A-și plimba anatomia = a pleca
  • (er. – despre bărbați) A plimba mielu’ = a) a umbla după femei; b) a pierde timpul
  • Plimbă ursu’! = fugi de-aici!, pleacă!


Traduceri

Referințe

Etimologie

Derivat regresiv din plimbă.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

  1. forma de singular articulat pentru plimbă.
Unelte personale
Spații de nume

Variante
Vizualizări
Acțiuni
Navigare
Trusa de unelte
În alte limbi