plimba

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Variante de scriere Vezi și : plimbă

română

Variante

Etimologie

Din latină perambŭlāre, confer umbla. Cuvânt de uz general (ALR, I, 96), s-a păstrat numai în română.

Pronunție

  • AFI: /plim'ba/


Verb


Conjugarea verbului
(se) plimba
Infinitiv a (se) plimba
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) plimb
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) plimbe
Participiu plimbat
Conjugare I
  1. (v.refl.) a umbla în voie dintr-un loc într-altul pentru a se recrea, a face mișcare, a lua aer etc.
    Toată ziua se plimbă.
    Se plimbă prin poieni.
  2. (v.tranz.) a duce, a purta (oameni sau animale); a scoate și a însoți pe cineva la plimbare.
  3. (v.tranz.) a mișca un obiect încoace și încolo, a trece dintr-o parte în alta.

Sinonime

Cuvinte derivate

Expresii

  • A se plimba ca vodă prin lobodă = a umbla în toate părțile fără nici o piedică
  • (fam.) Du-te de te plimbă = vezi-ți de treabă, du-te și lasă-mă-n pace
  • A-și plimba ochii (sau privirile) = a trece cu privirea în repetate rânduri
  • A-și plimba anatomia = a pleca
  • (er. – despre bărbați) A plimba mielu’ = a) a umbla după femei; b) a pierde timpul
  • Plimbă ursu’! = fugi de-aici!, pleacă!


Traduceri

Referințe

Etimologie

Derivat regresiv din plimbă.

Pronunție

  • AFI: /'plim.ba/


Substantiv

  1. forma de singular articulat pentru plimbă.