ploconi

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din slavă (veche) pokloniti (sen).

Pronunție

  • AFI: /plo.ko'ni/


Verb


Conjugarea verbului
(se) ploconi
Infinitiv a (se) ploconi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) ploconesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) ploconească
Participiu ploconit
Conjugare IV
  1. (v.refl.) a se înclina, a se pleca cu respect, cu multă umilință, înaintea cuiva; a saluta cu politețe (exagerată).
  2. (v.refl.) a arăta o admirație servilă pentru cineva sau ceva; a se linguși, a se umili, a se căciuli.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe