plutire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din pluti.

Pronunție

  • AFI: /plu'ti.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
plutire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ plutire plutiri
Articulat plutirea plutirile
Genitiv-Dativ plutirii plutirilor
Vocativ plutire, plutireo plutirilor
  1. acțiunea de a pluti și rezultatul ei.


Traduceri