poarcă

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină porca.

Pronunție

  • AFI: /ˈpo̯ar.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
poarcă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ poarcă poarce
Articulat poarca poarcele
Genitiv-Dativ poarcei poarcelor
Vocativ poarcă poarcelor
  1. (pop.) scroafă.
  2. joc de copii, la care unul dintre jucători, numit porcar, împinge cu un băț spre o groapă o minge, o bilă etc., în timp ce ceilalți jucători încearcă să-i oprească trecerea; (p.ext.) minge, bilă etc. cu care se joacă.

Expresii

  • A bate poarca = a juca jocul descris mai sus


Traduceri

Anagrame

Referințe