pocăință

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din a (se) pocăi + sufixul -ință.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
pocăință
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pocăință pocăințe
Articulat pocăința pocăințele
Dativ-Genitiv pocăinței pocăințelor
Vocativ pocăință pocăințelor
  1. (în practicile creștine) căință pentru păcatele săvârșite; (p.gener.) regret pentru o faptă rea, o greșeală etc.; pocăială.


Traduceri

Anagrame

Referințe