pod
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
sl. podŭ.
Pronunție
- AFI: /pod/
Substantiv
| Declinarea substantivului pod |
||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | pod | poduri |
| Articulat | podul | podurile |
| Dativ-Genitiv | podului | podurilor |
| Vocativ | ' | ' |
- construcție care asigură continuitatea unei căi de comunicație peste un obstacol natural (râu, râpă) sau artificial (canal, cale ferată etc.).
- (pop.) suprafață orizontală care formează partea superioară a unei încăperi.
- spațiu închis cuprins între tavan și acoperișul unei case.
- parte a unei macarale pe care se deplasează aparatul de ridicare și de transportare a greutăților.